Relatia cu parintii

Relatia cu parintii

    O vorba celebra spune: „Jobul tau nu te va iubi cand vei fi batran”. Crud adevar… Atunci cine? Evident, copiii tai si toti cei carora ai stiut si ai reusit sa le oferi de-a lungul vietii tale clipe frumoase, amintiri speciale si bucurii, multe bucurii.

 Iata in continuare cateva sfaturi, speram noi, utile, care cu siguranta sunt cunoscute, insa puse cap la cap inca o data, iti pot fi de ajutor, macar din punct de vedere sufletesc.
6_400
 
    Fa cat de mult iti permite viata ta si timpul tau pentru parintii tai. Ei ti-au fost alaturi in primii 40 – 50 de ani ai lor; acum este randul tau. Ei nu vor sa te streseze prea mult, asa ca mentine in viata ta ceea ce este confortabil pentru tine, lasa-le si lor prezente elementele care le dau stabilitate, legatura cu trecutul si cu viata lor, dar gaseste formule prin care sa ii ajuti cu orice poti tu, oricand.
    Invata sa cedezi cand miza nu este mare. Si tu, pe masura ce cresteai, ai avut parte de toleranta parintilor tai care au cedat in fata incapatanarilor tale de copil sau adolescent, ca sa fie armonie si bine. Fa si tu la fel acum pentru ei.
    Ajuta-i cand vine vorba de decizii mari. O reparatie in casa sau o cumparatura mai mare (geamurile schimbate, un aragaz sau frigider nou) sau noul sistem de plata a gazelor sau curentului sunt subiecte care ii depasesc pe cei batrani. Ajuta-i si in gestionarea banilor lor, a economiilor lor de o viata. Sfatuieste-i cum sa si-i pastreze daca au ce pastra; lumea se schimba si cu usurinta pot fi pacaliti daca nu stiu la ce banca sa se duca, cum sa inteleaga dobanzile si tot asa.
    Asigura-te, atat cat poate depinde de tine, ca au o alimentatie sanatoasa pentru varsta lor si ca se duc regulat la controale medicale.
    Asculta-le plangerile. Cand un parinte se vaita ca e prea singur dar refuza socializarea, trebuie sa fie un alt motiv. Poate ca a ramas fara partener si se considera vinovat sa iasa si sa vorbeasca cu oamenii. Poate ii e teama sa nu se piarda sau sa nu fie nevoie de interactiune cu altii si sa nu faca fata ca alta data. Trebuie sa asculti cu atentie ca sa afli motivele de dincolo de tristetea, frica lor, pierderea poftei de mancare sau alte schimbari de comportament.
    8_400Preia controlul. Daca un element de comportament dominant al parintelui tau este incapatanarea din ce in ce mai mare, e important sa devii si mai atenta si sa preiei controlul cu tact. Daca incapatanarea unuia din ei pune in pericol pe celalalt sau pe cei din jur, atunci e nevoie sa ai o abordare mai ferma cu acel parinte.
    Evita confruntarea directa cu parintele tau incapatanat. De multe ori, daca doar faci o sugestie si ii manipulezi emotional pentru binele lor sau ii rogi frumos, poti ajunge mult mai departe decat daca faci pe seful si le dai indicatii.
    Daca poti, muta-te mai aproape de parintii tai; in orice caz, atunci cand iei decizii imobiliare pentru familia ta, e bine sa ai in minte si unde iti sunt parintii si eventual sa incerci ca macar sa nu te indepartezi de ei. Daca le esti aproape, ii ajuti si pe ei sa stea in propria lor casa cat mai mult timp si sa simta ca apartin cu adevarat de o familie. In plus, te ajuti si pe tine pentru situatiile in care trebuie sa faci mai multe drumuri la ei pentru varii nevoi medicale.
    Viziteaza-ti parintii chiar si doar ca sa ii asculti. Pe masura ce oamenii imbatranesc, a vorbi, povestind si depanand amintiri, devine una din marile si putinele lor placeri ale vietii. Asculta-i. Le poti face un bine mai mare decat crezi. Unii parinti nici nu au nevoie de la tine de mai mult.
    Daca locuiesti aproape de ei, da-le o mana de ajutor la treburile de gospodarie, chiar daca ei inca se descurca sa isi faca singuri menajul. Matura-le curtea; tunde-le iarba; ajuta-i cu spalatul sau calcatul rufelor sau cu o mancare suplimentara gustoasa, facuta de tine pentru ei, cu dragoste. Nu prelua, totusi, aproape complet controlul si nici nu fi prea insistenta; cu cat sunt mai activi si isi fac treburile singuri, cu atat este mai bine pentru creierul si corpul lor.
    Oricat te enerveaza reactiile lor, nu uita ca sunt inca parintii tai. Ei au o dificultate in a accepta sa faca ce le ceri tu; respecta acest lucru. Este normal si natural.
    Mentine discutia cu un parinte incapatanat pe palierul rational. Nu lasa ca lucrurile sa evolueze prea emotional. Vorbeste cu fapte, constatari, observatii, in loc sa expui opinii ce risca sa creeze o disputa, sa le trezeasca emotii negative precum furie, frustrare, frica, respingere, umilire.
    Exprima-te cu propozitii ce incep cu „Eu”. De exemplu, daca parintele tau se incapataneaza sa nu-si ia medicamentele, spune: „Eu sunt ingrijorata pentru tine, mama. Te vreau alaturi de noi pentru multi, multi ani. Daca tu iti iei medicamentele, ma ajuti pe mine astfel foarte mult”.78_400
    Daca parintii devin neputinciosi si nu se mai pot descurca singuri, trebuie sa devii tu factorul de decizie pentru ei. Stai si discuta cu parintii tai posibilitatea sa fii facut reprezentantul lor legal pentru decizii financiare si medicale. Nu ii forta sa semneze lucruri pe care nu le inteleg, ci incearca sa ii faci sa inteleaga ca e pentru binele lor sa ai grija de ei din toate punctele de vedere.
    Mergi si tu cu ei la controlul medical ca medicul sa te stie, sa aiba numarul tau de telefon si sa tineti legatura pentru orice aspect ce tine de starea de sanatate a parintilor tai. Vezi ce relatie exista intre medic si parinti; unii medici nu ii trateaza pe cei batrani cu intelegere si empatie, iar acestia pleaca confuzi de la control, fara sa inteleaga exact nici ce au, dar nici ce si cum trebuie sa ia ca si doctorii. Daca parintele da semne de uitare, cum e cazul maladiei Alzheimer, ei nu vor putea sa iti povesteasca exact ce au facut la vizita medicala.
    Afla si invata despre trecutul lor si despre cultura lor. Poate ca atunci cand erai copil sau adolescent nu erai deloc interesat sa iti cunosti parintii si din acest punct de vedere. Oamenii care au trecut prin incercari mari in viata au alte conceptii, au anumite frici, prudente financiare sau le e teama de grupuri mari de oameni. Daca le intelegi valorile de referinta din viata, vei reusi sa le intelegi comportamentul si conceptiile, care uneori te scot din sarite. Astfel elimini conflicte si neintelegeri neplacute ce tot apar intre generatii.