Relatiile sociale la prescolarii cu nevoi speciale

Relatiile sociale la prescolarii cu nevoi speciale

    Extindeti relatiile sociale. Daca un copil initiaza interactiuni doar cu membrii familiei, antrenati-l sa relationeze si cu copiii de la gradinita, de exemplu. Daca observati ca vorbeste doar cu fete sau doar cu baieti, oferiti-i oportunitati de comunicare cu copii de ambele genuri. Daca ii place sa fie in preajma copiilor mai mari sau mai mici decât el, aveti grija sa construiasca relatii si cu copiii de aceeasi vârsta. Extinderea relatiilor se face, ca orice alt pas descris aici, treptat.rel2_400

    Identificati acele obiecte, gesturi, locuri care ii plac copilului. Copiii incep sa interactioneze daca percep interactiunea ca fiind ceva distractiv sau placut. Aici este necesar sa tineti cont de 2 aspecte:
a). Cum functioneaza sistemul nervos al copilului: este mai sensibil la un anumit tip de zgomote? Prefera doar anumite mâncaruri/dulciuri? Ii place sa fie mângâiat atunci când oboseste? Daca vrem ca un copil cu nevoi speciale sa se joace cu un grup de copii, mai intâi trebuie sa stim daca acel grup este potrivit pentru copil: daca este un grup prea galagios este bine sa cautam copii mai linistiti si care au preferinte asemanatoare cu copilul nostru (tuturor le plac bomboanele cu fructe si pot sa imparta unii cu ceilalti; toti vor sa joace sau sa invete sa joace ”Deschide urechea bine” etc.).
b). Aflati care sunt interesele copilului: ce-i place sa faca, ce-l atrage? Cu ce prefera sa se joace?

    Cel mai dificil este sa-i ajutam pe copii sa lege prietenii durabile. De multe ori consideram ca daca doi oameni sunt prieteni apropiati de mult timp, ei nu se contrazic unul pe celalalt, nu se cearta, sunt mereu la fel de apropiati etc. Lucrurile nu stau tocmai asa...este important sa-l invatam pe copil cum sa faca fata conflictelor care apar intre prieteni. Ce sa faca atunci când se infurie pe celalalt? Sa-l loveasca, sa plece, sa vorbeasca cu el? Ce sa faca in situatia in care alt copil nu vrea brusc sa se mai joace cu el? Sa-l evite, sa-si caute alt prieten, sa planga, sa-l intrebe ce s-a intamplat? Si adultii fara dizabilitati au uneori mari probleme in a rezolva conflictele cu prietenii pentru ca nu exista o solutie universal valabila sau o reteta si pentru ca nu putem sa-i obligam pe altii sa fie asa cum vrem noi sa fie. De aceea, in primul rând, trebuie sa stim care este omul potrivit; indata ce l-am gasit, copilul trebuie sa fie capabil sa recunoasca emotiile la el, la celalalt si sa stie cum sa le regleze (”când prietenul meu tipa la mine pe nedrept, ii vorbesc pe un ton normal”, ”când sunt foarte trist, ma ajuta sa ma gândesc la lucrurile bune pe care le-am facut in acea zi”). Negocierea face si ea parte din construirea de relatii: ”Astazi ne jucam ce jocuri vrei tu, dar mâine eu propun jocurile. De acord?”.

rel3_400_01    Construiti pe baza intereselor copilului. Daca ii plac bijuteriile, puteti inventa o multime de jocuri cu bijuterii, jocuri care sa-i antreneze diverse abilitati: sa creeze bijuterii pentru frati sau colegi (sa primeasca de la ei), sa picteze impreuna cu alti copii bijuteria preferata, sa modeleze bijuterii, sa organizeze o expozitie de bijuterii colorate impreuna cu grupul de prieteni etc. Este important sa faca ceea ce-i place impreuna cu ceilalti.

    Pentru multi copii cu nevoi speciale este greu sa lege si sa pastreze prietenii. Cu cât le este mai greu, cu atât trebuie sa exerseze mai mult. Greenspan recomanda 4-5 sesiuni de joc pe saptamâna cu alti copii. De asemenea, pe masura ce copilul incepe sa se simta in largul lui in grup (râde, initiaza conversatii, propune jocuri, oboseste mai greu, indrageste tipetele de bucurie ale copiilor), frecventa intâlnirilor poate creste.

    Pe masura ce observati ca se distreaza cu copiii, este necesar sa largiti interesele copilului si sa diversificati jocurile pentru a nu transforma interactiunea intr-o rutina.
rel4_400