Copiii cu probleme

Copiii cu probleme

    Foarte asemanatori din punct de vedere al comportamentului sunt copiii cu ADHD (Sindrom de deficit de atentie si de hiperactivitate). Sunt niste copii simpatici zburdalnici, care nu pot sta locului, daramite sa stea in banca. In general nu comenteaza ce zice profesorul, nu se leaga de ceilalti colegi (in general) dar nu pot sta locului. Daca apare un astfel de copil trebuie luata legatura cu parintii si sa le spuneti de comportamentul lui, eventual sa-l trimita la doctor psihiatru de copii sau la psiholog. Sfatul meu este sa-l trimita mai degraba la doctor, mai ales ca acum doctorii au si pregatire in psihologie si mai au la indemana si niste medicamente de calmare. In afara de asta ma indoiesc ca ii veti putea face ceva sa stea locului... asa ca ar fi bine sa va obisnuiti cu el si cu traseele prin care se preumbla prin clasa sau pe afara.
copiiproblemespeciale_1279
    Copiii cu retard mental sunt foarte inteligenti, isi iubesc parintii chiar daca acestia nu-i iubesc pe ei, daca ar avea o meserie (acolo cat de usoara) si-ar face-o cu drag. Sunt diferite grade de retard. In general acesta presupune ca o zona mai mare sau mai mica din creier este accesata cu greutate sau deloc. dar raman celelalte zone. Parintii au de obicei fixatia sa se uite doar la ce nu poate copilul sa faca... si nu poate multe... dar nu se uita la lucrurile pe care le face... pot fi copii cu un talent artistic sau care sa memoreze foarte bine anumite lucruri sau cine stie ce. Evident ca o sa dea o impresie de ciudatenie (cine stie ce memoreaza si nu ce memoreaza oricine), dar poate asta e darul lui in viata... si pana la urma unii reusesc sa se si foloseasca de el.

    Mai pot apare in gradinite si poate in scolile primare copii cu Sindrom Down. Acestia sunt copii care au o fata speciala... ochii mai in lateral, o fata aplatizata... ii zicem noi in medicina fata mongoloida. Apare din cauza unor anomalii cromozomiale, deci genetice. Nu este de vina decat hazardul ce a dus la nasterea lui ca el a iesit asa. Desi se adapteaza greu la societate si traiesc putin (acum cu medicamente li s-a lungit perioada de viata), ei sunt niste copii minunati, isi iubesc parintii, sunt foarte inteligenti, desi nu inteleg lumea noastra, n-am vazut sa fie agresivi in vreun fel. Pentru parintii care au un astfel de copil, si poate cu orice parinte care are un copil cu probleme psihice... ei bine acel parinte trebuie sa uite ce pretentii avea de la copiii lui, ce vise avea pentru ei si sa-l ia asa cum este si pentru ceea ce este... Copii cu retard mental. Se zice ca este cea mai grava boala psihica (mai exista si dementa, dar de acestia sigur nu va veti lovi la gradinita).

  646x404_400  Copiii cu autism sunt cu totul altfel. Sunt niste copii retrasi, care stau in banca sau undeva intr-un colt al clasei de gradinita si nu interactioneaza cu nimeni. Au o privire foarte inteligenta, au un spirit de orientare deosebit, o memorie foarte buna si se pricep foarte bine sa manipuleze obiectele, dar nu interactioneaza cu ceilalti. Unii nu vorbesc deloc. Cei care vorbesc si care au cat de cat o interactiune se cheama ca au sindrom Asperger. De acesti copii parintii sigur stiu si probabil au ajuns la dumneavoastra... mai ales prin diverse insistente. Nu stiu inca daca e bine pentru un copil cu autism sa stea intre ceilalti copii sau sau la o gradinita ajutatoare. Cred ca daca ar fi al meu as face tot posibilul sa fie cu ceilalti copii, chiar daca sta intr-un colt. Cat despre scoala... aici nu mai este o idee prea buna. Au nevoie de cu totul altfel de pregatire si de atentie. De fapt scoala insasi este un test. Daca ii fac fata atunci raman, daca nu... la o scoala ajutatoare. Exista tot felul de terapii cognitiv comportamentale pentru autisti cum ar fi terapia ABA, dar solutia trebuie cautata in primul rand in sanul familiei.

    Concluzie
pic004.max_400
Cu alte cuvinte, nu orice copil cu probleme este un copil cu probleme psihice, nu orice copil cu probleme psihice ar trebui institutionalizat si asta pentru ca sunt de diverse grade si daca reuseste sa se adapteze la mediul gradinitei sau scolii primare, chiar minimal, este deja ceva. Copiii acestia trebuie tratati cu rabdare si cu intelegere si trebuie masurati cu alte instrumente de masura. Nu mai masurati performantele sociale, profesionale, tehnice sau de altfel... ci numarati lucrurile pe care le poate face.